joi, 27 august 2015

Bucuresti, capitala europeana unde mori cu cardul de gat

E cod portocaliu de caldura. Sunt 40 de grade la umbra. Ai nevoie de hidratare, trebuie sa bei lichide, mai ales daca esti pe drum, prin autobuze de 7 ore.
Asa eram eu ieri, cand am ajuns in zona Unirii, fix in toiul caldurii tropicale. Banii de buzunar ii cheltuisem deja pe diverese xeroxuri (btw, pe vremea mea maica, la xerox te duceai cu monezile, acum te duci cu zecile de roni daca nu bati drumul pana la metroul de la Unirii) in zona posh din nord, unde tragi cu tunul sa gasesti un indicator catre CASMB. Dar asta e alta poveste, al articol.
Inapoi la ce ne doare, stateam in intersectie si dam ochii roata dupa un butic cu sucuri. Vad unul maricel si ma duc, cu cardul bancar sa imi iau ceva de baut.

Nu se poate plati cu cardul!

Alt butic, aceasi poveste. Dupa 30 de minute deja blestemam toate bancile din lume si tot sistemul de carduri – aveam bani, dar nu puteam sa ii folosesc la plata!
Pentru cine intreaba, la Mec si KFC erau cozi d-alea ca pe vremuri, de nu intra nici musca intre “codisti”, deci nu erau afacere.

Last resort: scoatem banii de la un ATM. Bun, caut ATM, gasesc, ma chiorasc din cauza soarelui sa bunghesc ce scrie pe ecran si constat ca nu merge. Alt ATM, scos din functiune. Deci nu pot sa scot banii...

Poate merge la banca? Ei na! Dupa un periplu la trei banci imi venea sa practic lupte de strada cu tipele din spatele ghiseurilor care imi livrau placa: “Nu se pot scoate banii de pe card in banca, aici avem lucruri mai importante de facut!”
Pe cuvantul meu ca ti-as oferi un sejur inapoi in viscerele maica-tii daca nu as avea gatul prea uscat ca sa mai pot verbaliza ce am in minte!

Poate merge la un restaurant?
Intru, “aveti plata prin card?”, “avem!”, “super, un suc va rog!, “se vand doar celor care servesc la noi!”. Pai servesc sucul! Da nu merge, trebuie sa mananc cel putin un fel principal ca sa-mi dea un suc. Cum nu aveam pofta de sarmale ori mici, ca muream acolo de sete, incerc in alta parte. Alt restaurant, aceasi poveste.
Trec pe langa alta banca si zic sa mai fac o incercare, dar providenta mi-a scos in cale salvarea!!!! Un dozator de apa!!! Plin cu apa rece!!!! IUUUPIIII!!!
….
NUUU PIIII.... nu are pahare. Dar sunt intr-o unitate publica, pot sa cer un pahar de plastic, nu? Poate in strainatate, fiindca la noi, functionara de la banca a fost mai mult decat oripilata de cererea mea: “Da ce, credeti ca apa este pentru toata lumea care intra?”.
Norocul ei ca bidonul de la dozatorul de apa este prea greu pentru mine, ca precis ar fi avut o fantana in cap pentru asa raspuns.

Dupa mult chin, contemplam cardul cu bani pe el si ma uitam cu jind la tonetele de inghetata si la magazinele unde se vindeau pe rupte sucuri reeeeeci. Intorc capul si vad o reclama: “Capitala europeana....”
Providenta are haz, ce sa zic!




duminică, 16 august 2015

Despre catei si pungute

Am gasit in parcare o punguta. Nu, nu era punguta cu doi bani, era punguta cu doi cacati, scuzati franchetea. De catel.
Punguta respectiva a dus la decizia obiectiva: nu mai strang dupa cainele meu!
Si acum, sa ma explic, ca stiu ca multi sar deja cu gura pe mine, dar aveti rabdare.

Acum aproape doi ani cand a aparut catelusa mea in peisajul residential mi-am cumparat si pungute pentru cacati, scuzati franchetea. Fiindca suntem in UE, capitala europeana. Civilizata, zicese (sau zice-se, nu stiu cum se scrie), ca doar d-asta imi vin toate facturile in euro. Chit ca eu primesc banii in amarati de roni, dar, na! Capitala europeana, trebe pungute la catel.
In primele luni de plimbari cand aveam “recolta” foloseam punguta. Doar ca am constat lipsa acuta de cosuri de gunoi in urbe. Iar alea care exista sunt ori arhipline ori sparte-n posterior. Si uite asa imi duceam pungutele acasa...

Pana cand m-am murdarit, fiind in parc. Ia apa de unde nu-i!
Capitala europeana, UE, civilizatie, stai murdara de cacati, scuzati franchetea.

Mai trec zilele si intr-o seara, cand ma chinuiam sa “recoltez” am colectat niste injuraturi d-alea ca la tara – prea ca la tara! - de la doi mosuleti care n-au avut ce face. O fi razbunarea arma prostului, dar proasta de fata s-a simtit al naibii de bine cand punguta mea plina a aterizat pe pantofii mosului cu gura bogata. La propriu, nu glumesc!

In alta seara, cand se intampla sa fiu super ametita dupa 12 ore de munca se gaseste o tipa sa ma prinda de mana sa me traga in jos in plin proces de “recoltare”. Basca insultele fara numar!

Uite-asa se umple usor, usor paharul...

Pai eu imi plimb cainele si pe mine pe langa ghene de bloc infecte, pe strazi pline de cacati, scuzati franchetea, adun dupa al meu si primesc injuraturi? Plus cate-un tampit care se gaseste sa puna mana pe mine sa ma traga intr-o parte sau alta!
In acelasi timp, in parcarea mea nu pot sa merg de cacati, scuzati franchetea si pungute, basca meniul vecinului de la ap 19 si prezervativele aluia de se *ute de doua ori in fiecare noapte, dar nush inca care este (da, este intentionat)!
In acelasi timp, cand ies cu verisorii mei in parc - fara caine, ca doar barosanii si puradeii de beizadele au voie cu caini in parc – trebue sa fiu cu ochii in paispe dupa pampersi folositi, cacati, scuzati franchetea, de puradei de orice varsta care folosesc parcul pe post de toaleta plus mucurile de tigari si sticle sparte de la vagabonzii cu doua labe!

Ei, asa nu se mai poate! De acum incolo nu mai exista pungute la mine in “trusou” si ferit-a sfantul sa se mai gaseasca vreo babaciune sa mai scoata un sunet ca pana nu imi face parcarea luna nu imi scapa! Ca viata e greu, dupa cum spune Daniel Petrescu!

Deci, da, de acum nu mai adun dupa catelul meu!





sâmbătă, 8 august 2015

Libertatea de exprimare

Ce este libertatea de exprimare? Ma uit in jurul meu si gasesc multe variante de raspuns, dar in principiu libertatea de exprimare e aia care iti aduce nota 4 la purtare si/sau exmatricularea in sistemul de invatamant si concedierea in sistemul de sclavagism numit “piata muncii”.

Tot libertate de exprimare s-o numi si libertatea pe care si-o ia Prof. univ. dr. Catoiu Iacob cand isi injura studentii gratuit, pardon, contra 500euro taxa anuala, la fiecare examen, timp de 30 de minute, numarate pe ceas.
Pentru cine nu stie, asta-i Catoiu, care se considera a fi "profesor":


Iara colega-su, Lector. Univ. Dr. Gheorghe Ciobota are si el libertate de exprimare cand vine la tine, la student, cu respiratia aia imputita – la propriu, nu de la rahanul care-l mananca toti cei de teapa lor – si iti susura ca nu poate sa te treaca la materia pe care o preda morsa esuata de Catoiu daca nu ii cumperi suita de carti marca Ciobota. Si tot libertate de exprimare se numeste cand te suna la orice ora ii vine lui in capsorul ala care a ramas cu fruntea stranta de abia il mai suporta gatul de greu ce e, sa-ti spuna ca inca nu i-ai luat cartea. Dar si tu ai libertatea de exprimare aferenta, asa ca daca iti permiti, poti sa-i spui la telefon sa se duca.... Asta daca vrei sa renunti la facultate, in principiu.

Libertate de exprimare o fi si cand te injura agentul de imobiliare atunci cand iti permiti sa-l deranjezi si sa-i oferi niscaiva mii de euro ca sa faca... nimic. Ei, sa zicem ca omul munceste – pana la urma iti raspunde la telefon, iti spune clar ca nu poate sa faca tranzactia dupa cerintele tale, dar ca iti ia banii daca iti vinde apartamentul cu 20.000 euro mai putin decat valoreaza.
Da, este munca, are si omul libertatea lui e exprimare, deci nu trebuie sa-l judeci ca te injura si-ti inchide telefonul in nas.


Si mai sunt, dar azi nu mai am chef sa-mi mai amintesc, deci raman pe alta data!