Sex dur 2015

Bancul zilei, inspirat de o discutie intre adolescente, azi in 41. Enjoy!

De ce nu-si gasesc tinerii de munca in Romania

De fapt acest articol explica bine de ce nu-si gaseste nimeni de lucru in Romania si preferam sa lucram cu straini, fie din tara noastra, fie plecand in strainatate. Am vorbit aici despre ultima “patanie” cu angajatorii romani, dar experienta mea este vasta in domeniu, din pacate, iar concluziile le-am tras de pe urma tuturor intalnirilor pe care le-am avut cu angajatori romani si straini.

Zilele trecute am fost la un interviu-discutie despre o noua colaborare. Din punctul meu de vedere a fost o discutie, sa vedem ce avem fiecare in minte, din punctul lor de vedere a fost in interviu. Aici deja apare o problema: recrutorul sau ajutorul ei, ca am impresia ca nu a fost aceasi persoana care s-a ocupat de tot procesul, apropo de ce ziceam despre munca in echipa, m-a contactat via Linkedin. Acolo am un CV foarte complet, unde apare tot ce am lucrat pana in acest moment, plus cateva articole, care pot fi luate drept referinta, daca linkurile nu ii ajung cuiva interesat de munca mea.

Oamenii ma intreaba daca ma intereseaza si ma cheama la discutii.

La discutie evaluatoarea se purta de parca nu avea habar de activitatea mea, exact ca un recrutor caruia ii vin 10-12 insi pe zi si trebuie sa aleaga unul dintre ei, fara sa le fi citit CV la vreunul dintre ei.

Trecem si peste asta, dar cand fatuca se leaga de “ce ati mai scris in domeniu pana acum” incep sa sune clopotele care anunta esecul intregii discutii. Daca voi m-ati ales pentru proiectul vostru, asa cum v-ati laudat cand m-ati contactat prima data, de ce mai intrebi ce tangenta am cu domeniul vostru? Ai vazut, sau, ar fi trebuit sa vezi, tu ori colegul tau, ca nu apare nici un fel de activitate strict pe domeniul vostru. Ce sens mai are intrebarea?

Nici unul, fiindca se presupune ca sunteti interesati sa colaboram si va asteptati sa ma adaptez cerintelor.

Dupa ce am evitat cu eleganta sa ii servesc un calup de ironii marca Catzaveica Carcotasa, tipa insista cu intrebarile non-sens. “Ce cursuri de specialitate aveti?” Poftim??? Fata draga, tu ai macar habar cu cine stai de vorba? Te intereseaza sa am cursuri sau sa fiu in starea sa-ti duc proiectul la capat? Experienta pe care o am iti spune ceva? Nu prea, din moment ce pentru ea conteaza cursurile.

In urma discutiei am ramas cu un gust amar si fara pic de interes pentru proiectul lor, mai ales ca graba de a colabora cu cineva pe care au aratat-o la inceput disparuse complet la momentul discutiei.

Dar am ramas cu o concluzie ferma: motivul pentru care nu poti sa iti gasesti de lucru in Romania este faptul ca recrutorii se agata de diverse chichite si practic refuza sa spuna lucrurilor pe nume. Asa ajungi la te trezesti peste trei luni de la prima aplicare la un job ca astepti a patra evaluare, timp in care tu nu ai cu ce sa cumperi paine.

Sa va zic si alternativa, cum se fac lucrurile in strainatate, unde lumea chiar lucreaza. Cand un angajator este interesat de o noua colaborare cauta pe LinkedIn. Cand gaseste pe cineva ale carui lucrari ii plac, il contacteaza. Daca omul este interesat de proiect, cei doi stabilesc realizarea unui draft. Daca acesta este pe placul ambelor parti, se negociaza salariul si incepe imediat colaborarea.

Nu exista “sa trimit la manager”, nu exista “ce cursuri ai”, nu exista “ce ai mai lucrat pe domeniu”. Daca nu a mai lucrat, o va face acum; daca nu are cursuri nu conteaza, fiindca conteaza sa fie in stare sa livreze un produs de calitate, conform cu cerintele angajatorului; nu exista a doua, treia, saptea discutie, fiindca managerul vrea produsul finit, nu Cvuri de analizat.

Un alt aspect care face diferenta intre a fi angajat si a nu fi angajat este negocierea salariului. Evident, salariul este mai mult plata per proiect, insa strainii intotdeauna negociaza! Vor sa fii tu, ca angajat, multumit – fiindca altfel nu iti vei da interesul, plus ca nu este nici placut nici usor sa lucrezi cu cineva care nu este multumit de remuneratie – si vor ca ei sa fie multumiti.

Prin comparatie, in Romania, esti intrebat cat vrei, recrutorul stramba din nas si asta este. In majoritatea cazurilor nici nu stii care este salariul pentru care aplici. Si, sa fim seriosi! Nu am ajuns la nivelul la care sa muncim de placere, fara sa ne gandim la salariu, cand suntem saraci lipiti.

In concluzie, angajatorul roman ramane sa-si digere munca in echipa, cursurile si cerintele salariale, pe cand angajatorul strain are parte de munca de calitate a romanilor. Fair play, nu?

Despre negociere si multe altele in relatia cu teroristul suprem

Tehnici de negociere. Metode de convingere. Psihologia si comportamentul de respingere.

Acum te astepti sa apara un articol despre criminalitate, politica ori chiar medicina psihiatrica (aia de la Spitalul 9), corect? Inseamna ca nu ai copii, fiindca toate cuvintele cheie de mai sus se regasesc pe orice site de parenting modern care se respecta.

Pentru restul muritorilor, noi, cei care nu avem un Goe de coada, parentingul asta se traduce prin a fi parinte. Mai exact:

parenting = the process of taking care of children until they are old enough to take care of themselves

in traducere:

parenting= procesul de a avea grija de copiii pana la varsta la care pot avea singuri grija de ei.

Treaba e destul de ambigua, dar, in mare, parentingul se refera la copii sub 18 ani. Revenind la cuvintele de inceput, de ce ai nevoie de asemenea cunostiinte ca sa-ti cresti copilul? Doar nu mergi la razboiul cu arme nucleare si trebuie sa convingi pe nenea Kim Jong-un sa nu apese butonul de detonare. Ori?...

Pai se pare ca situatia asta ar fi preferabila unui contact cu un kinder, daca esti un parinte modern si model. Parentingul si coach-ul de parenting (antrenor de cum sa-ti cresti copilul) promoveaza negocierea cu pruncul si satisfacerea tuturor poftelor. Plus rugarea acestuia sa faca diverse lucruri, ca sa nu - Doamne Fereste! - sa-l lezezi ori stresezi cumva.

Rezultatul se poate admira la tot pasul, iar Goe al lui Caragiale s-ar rusina de ce aude si vede la produsele parentingului modern. Dar, Caragiale nu a stiut de parenting, iar maica-sa l-a crescut babeste, cu bataie, fapt ce i-a daunat 100%, avand in vedere meseria pe care si-a ales-o. Auzi, sa fii scriitor?! Dara Einstein, ala cu teoria relativitatii... este evidenta lipsa parentingului si prezenta batailor in copilaria lui!

Deci, cum merge cu parentingul? Iata ce trebuie sa faci dupa normele parentingului modern in diverse situatii.

Stai la coada la medic sau orice alta coada si copilul vrea sa intre primul. Evident, il lasi, fiindca e copil si nu trebuie sa-i inhibi pornirile; doar nu vrei ca progenitura sa devina timida ori fricoasa. Oricum, termenul de asteptare nu exista in mintea copilului.

Esti la cumparaturi cu copilul si el vede o jucarie pe care o vrea; din pacate nu iti permiti jucaria, ii spui si el incepe sa tipe, tavalindu-se pe jos. In acest caz, expertii in parenting te sfatuiesc sa faci pe dracu-n paispe sa cumperi jucaria – nervozitatea dauneaza grav dezvoltarii copilului, nu trebuie sa il lasi sa astepte jucaria prea mult. Chiar daca achizitionarea jucariei presupune sa iei un credit ipotecar.

Urci in autobuz cu copilul iar el alearga la primul scaun liber si ii spune persoanei de langa el sa se ridice ca sa te asezi tu. Daca persoana nu se ridica, copilul incepe sa tipe, asurzind tot autobuzul. In acest caz trebuie sa faci presiuni asupra persoanei de langa copil sa se ridice cat mai urgent. De asemenea, daca copilul vrea sa stea la geam ori nu este de acord cu traseul, situatie in care se va manifesta tipand cat mai tare, nu trebuie sa il deranjezi. Un simplu “te rog sa taci” este de ajuns, altfel copilul se va stresa.

Atunci cand copilul isi exprima dezacordul fata de tine sau de ceea ce spui, parentingul te obliga sa negociezi cu cel mic. In urma negocierii se poate ajunge la un consens, urmand ca tu sa fii de acord cu copilul; daca nu se ajunge la consens iar cel mic devine violent, lasa-l sa se manifeste. Te va lovi, va injura, va spurca si huidui ca birjarii, apoi este posibil sa se calmeze. Sau sa nu se calmeze pana nu I se face pe plac. Niciodata sa nu incerci sa opresti copilul din exprimare, fie ea verbala ori non-verbala, deoarece el se va inhiba si nu se va mai dezvolta armonios.

Cea mai comuna situatie este aceea in care te intalnesti cu un cunoscut si incerci sa legi o conversatie, dar copilul se plictiseste si reclama clar acest fapt. Singurul lucru pe care il poti face este sa pleci cat mai repede catre parc. Daca copilul are alta dorinta, conformeaza-te.

In general, parentingul promoveaza actul de a cere aprobarea copilului in legatura cu orice faci. Daca vrei sa fii un parinte model trebuie sa ii ceri parerea copilului cand vrei sa iti schimbi lenjeria, jobul ori vrei sa te recasatoresti. Acest act nu este doar unul formal, ci si unul real – daca copilul nu este de acord cu actiunea pe care vrei sa o intreprinzi, trebuie sa renunti, deoarece este foarte important sa tii cont de parerea copilului. A, daca vrei sa-ti legi trompele neaparat sa-l intrebi pe copil daca este de acord!

Despre cat de eficient este parentingul, trebuie sa lasam beneficiarii directi sa vorbeasca, mai precis noile generatii, crescute cu rugaminti, nu cu bataie, lasate in libertate deplina pentru a se auto-forma. Avand in vedere cat de precoce sunt copiii, parentingul este un real success: pe vremea bunicii nu existau copii care sa injure inainte sa invete sa citeasca, nu existau scolari care fac sex in baie, nu existau liceeni cu copii care se duc sa fumeze un joint cand beau o sticla de vodka. E clar, parentingul chiar functioneaza!

Jurnalele Minecraft

Pentru jucatorii Minecraft, nu exista introducere, insa o sa spun cateva cuvinte despre primul capitol din prima mea carte din seria Jurnalele Minecraft.
Este povestea unui creeper. Unul modern, care adora sa face selfie si sa barfeasca cu prietenii, insa atunci cand se indragosteste de chipesul coleg nou, Endermanul Calamitate, asteapta-te la neasteptat!

Mai mult nu spun! Descoperiti singuri!

Jurnalele Minecraft - Povestea unui creeper

Şefuţul de Companie a fost identificat

Şefuţul de Companie
Tiranus Imbeciles

Specie pe cât de versatilă, pe atât de arogantă, Şefuţul te va trata mereu ca pe un sclav, dacă eşti subordonatul său, şi îşi va linge mereu cu dăruire superiorul direct. Dar asta numai până când dă de un şef şi mai mare, în faţa căruia îl va vorbi de rău pe cel pe care abia l-a lins, în speranţa că, doar-doar, îi va lua locul într-o bună zi. Stăpâneşte foarte bine tehnica avansării în haită, săpându-l constant pe masculul-Alfa, până la doborârea sa. Dacă eşti mai jos în poziţia clanului, ai mare grijă cum îţi etalezi inteligenţa, căci va face tot posibilul să se descotorosească de tine, de teamă să nu-i iei locul, fiind mai competent.

Exemplarul de referinta: Iulian Andrei

by Atlas de Mitocănie Urbană

Ce trebuie sa stii cand vinzi o casa (si cum le-am invatat eu pe pielea mea)

No, te-ai hotarat sa te muti din casuta ta mica si dragalasa, care a servit drept cuibusor de pornografii, pardon, actiuni sexy datatoare de placere. Sau vine rezultatul actiunii sexy si trebuie sa ii faci loc in casa ta mica, adica mai trebuie minim doua camere pentru patut, pampersi si alte chestii bebelesti.

Ok, pe scurt iti cumperi o casa noua si o vinzi pe cea veche.

Cu un singur search pe goagle ai lista cu actele care trebuie sa le iei de mot, pe langa cumparator/vanzator cand trebuie sa mergi la notar. Dar sezi cuminte, treaba e mai complexa decat crezi. Daca nu vrei sa te arzi si sa scoti din buzunar mai mult decat o sa ai vreodata salar in viata ta, uite-aici tot ce trebuie sa stii cand cumperi o casa si vinzi o alta.

Nu zic de aceleasi chestii care le gasesti peste tot, ci lucrurile alea marunte, de detaliu, care te usuca de bani daca nu le cunosti dinainte de a te apuca de treaba. Ca sa nu mai intind mult acest intro, iata lista completa de acte (a se citi probleme).

• actele casei tranzactionate: daca locuinta este nouta, probabil ca totul va merge simplu si usor, dar daca este vorba despre un apartament vechi, pregateste-te sa scoti bani din buzunar. Asta fiindca actele vechi nu sunt destul de lizibile pentru “ofiterii de credite” de la banca. Ce inseamna asta? Ca te vei duce matale sa scoti de la arhiva notarilor un duplicat al actului original, doar ca sa fie banca sigura ca originalul tau nu este contrafacut. Si da, am zic corect – sa fie banca sigura ca originalul tau este original. Fiindca duplicatul de la arhiva publica nu este mai lizibil decat al tau, 100%, cross my heart and all the stuff. Exceptie facand cazul in care actelor casei li s-a facut cald intr-o zi si s-au hotarat sa inoate intr-o piscina cu vopsea. Dar asta e alta poveste...
• procura: daca ai ghinionul sa nu fii proprietarul casei pe care o vinzi, iti trebuie procura. Evident, procura se face pentru ca proprietarul nu poate sa se ocupe de tranzactie din diverse motive; aici vine smecheria: ori faci procura in minim 5-6 exemplare, ori dai bani grasi pe copii legalizate. De ce? Fiindca una bucata procura necesara la savarsirea unei fapte va fi oprita de fiecare organ de stat la care ai nevoie de ea. Aia de la circa financiara o vor in original sa-ti dea certificatul fiscal (aici mai urmeaza o bucurie!), aia de la cadastru o vor in original, aia de la arhiva o vor in original... ai inteles unde bat.
• certifical fiscal: de asta s-ar putea sa ai nevoie de doua ori, chiar trei, deci pregateste trei procuri in original/copie legalizata daca nu esti proprietarul casei
• certificat energetic: asta e simplu, doar trebuie sa dai bani
• cadastru: asta e piatra de incercare dintr-o vanzare, daca nu il ai. Cadastrul trebuie sa aiba si incheiere de intabulare – uneori dosarele de cadastru nu au fost finalizate si nu au aceasta incheiere. Daca nu o ai, trebuie sa refaci tot cadastrul, caz in care ai nevoie de procura in original/copie legalizata ca sa obtii fiecare dintre urmatoarele acte: certificat fiscal, cerere de refacere cadastru, extras carte funciara, declaratie notariala (posibil sa scapi fara). Daca aia de la cadastru gresesc ceva la el, ai nevoie de alte doua procuri: una sa faci cerere de rectificare a greselii si inca una sa ridici cadastrul rectificat.

La cele de mai sus se adauga bolintinele si gata documentatia de vanzare. Dar, daca proprietarul este femeie, trebuie obligatoriu sa prezinti actele de casatorie, divort ori deces partner; daca casa este mostenita, trebuie sa vii cu certificatul de mostenitor. Iar daca proprieatarul are o varsta venerabila trebuie sa ii scoti certificat de la IML ca este in toate capacitatile la mansarda si este foarte posibil sa fie nevoie sa ii schimbi vechiul buletin-carticica cu unul nou.

Ca o mentiune, atunci cand vrei sa vinzi o casa veche care nu are cadastru, asteapta-te la imposibil: se pare ca locuintele au obiceiul de a intra la apa in timp, asa ca nu te mira daca noul releveu vine cu dimensiuni mult mai mici decat cele reale ale casei. Evident, asta poate sa duca la anularea vanzarii cu totul, fiindca bancile evalueaza casele dupa suprafata cand dau credite. Dar na, acum te legi de cativa metrii in plus sau minus? Sau de faptul ca dupa ce ai cheltuit cateva zeci de milioane nu mai poti sa vinzi?