Ziceam ca o sa continui epopeea anului
2015 si iata ca a venit momentul cand am ceva timp sa fac asta.
Ramasesem la aventura arheologica, care aventura nu se poate trai in
Romania, desi siturile arheologice abunda. Dar nu am mai apucat
picior de aventura in strainatate, ca am decis sa fac niscaiva
tranzactii imobiliare.
Nu mai zic pe larg, ca am tot scris
despre ce am invatat cand am vrut sa cumpar
o casa, despre minciuna
de la Alpha Bank si asa
mai departe. Acum zic de oameni.
Stiti proverbul ala cu “Omul sfinteste locul”? No, la noi e invers: Omul impute locul!
Imi vine cumparatoarea la usa, ii place
casa, toate bune, dar nu avea avans la credit. Eu zic sa facem
treaba, ca doar ne intelegem, ca doar fata veneam printr-o prietena,
etc, si accept sa ma imprumute cu mia de euro pentru avans, sa nu ii
fac probleme la banca. Si sa dau mai departe mia de euro, catre fata
de la care cumparam eu o casa.
Mare greseala! Cea mai mare greseala!
Am zis sa fiu om cinstit, sa facem
lucurile ca la carte, cu acte si tot, dar cand banca i-a refuzat
cumparatoarei creditul, a trebuit sa ii dau inapoi banii impumutati.
Bun, ii dau banii, ca doar si fata de la care cumparam trebuie sa-mi
dea inapoi banii primiti, fiindca nu era vina mea ca nu mai puteam
merge mai departe cu tranzactia.
Dar ce sa vezi, cand sa-mi dea fata 2
banii, pe numele ei Catalina Rascanu, de ce sa ne ascundem dupa
deget, imi spune cu relax ca nu e problema ei, nu e vina ei.
Dar nici vina mea nu e, asa ca fuga la
notarul care intocmise actul, fiindca stiam ca dna notar ma asigurase
ca la o adica Catalina Rascanu trebuie sa-mi dea inapoi avansul, ca
asa prevedea contractul.
Guess what? Dna notar, Irina
Daniilescu, pe numele ei, vine cu o scuza cel putin penibila: “nu e
bine facut contractul, nu ai cum sa-ti recuperezi banii”.
Ce?
Pai tu ai facut contractul, madam! Tu
mi-ai spus ca e ok, ca daca treaba merge prost imi recuperez banii!
Acum, stai si te socoate! Unde am
gresit?
Cand am avut incredere in notar?
Evident, trebuia sa mai cer o parere! Chiar doua, douazeci!
Cand am avut incredere in Catalina
Rascanu? Evident, nu trebuia sa o consider om si sa cred in cuvantul
ei.
Cand am vrut sa o ajut pe cumparatoarea
mea? Evident, nu trebuia sa o ajut, trebuia sa o las sa se descurce
singura cu avansul, sa o tin una si buna, ca vreau avans si nu ma
intereseaza.
Dupa o vara de alergatura si cheltuieli
colosale, m-am ales doar cu o gaura imensa in buget si invatatura de
minte sa nu mai am incredere in oameni. In nimeni! Indiferent de job,
indiferent de pozitie, de ce ne leaga, ori nu ne leaga. Pur si
simplu, nu trebuie sa ajuti pe nimeni cu nimic, fiindca tot tu
pagubesti.
Intre doua acte, am apucat si sa
particip la o emisiune de la Prima TV, Mama mea gateste mai bine.
Dupa tarasenia cu actele, incepusem sa
ma consolez cu gandul ca mai primesc un banut de la emisiune, ca eram
castigatoarea unei editii. Ei, as! Nici vorba de bani! Am avut
nenorocul sa fiu printre cei care nu si-au mai primit plata. De ce?
De sanchi! Pe unii i-au platit, pe altii nu.
Din nou, increderea in oameni mai
pierde teren.
Dar capacul a venit de la oamenii pe
care ii consideram apropiati: gasca de la Cronica!
Printre ei, chiar dl. Cristi, care ma
ajutase sa-mi revin. Radem, glumim, ne tachinam si intr-o zi, asa,
cadou de Craciun, primit mai devreme, ma cheama paznicul “undeva”.
“Undeva” nu merg de buna voie, nici
cu paznicul de la Prima, nici cu altcineva, asa ca ma trage dupa el
cu forta. Ajungem la o tipa, neica nimeni, nu o cunosc, dar ea ma
cunoaste pe mine si imi transmite cu drag ca persoanele cu care imi
petrec timpul pe acolo nu ma suporta si vor sa plec.
Poftim?
Adica, “gasca
de la Cronica” a inghitit in sec 5 ani, mai ales in ultimele 6
luni si “m-a suportat”. Dar acum nu ma mai suporta si au trimis
pe cineva pe care nu o cunosc sa ma dea afara.
Nice job, Cristi & Co.! Nice job!
Taman aia pe care ii credeam (aproape)
usa de biserica, aia in care aveam incredere ca sunt cu adevarat
OAMENI, taman aia sunt niste...
Nu mai zic! Nu mai zic cum ii vad eu
acum pe indivizii astia. Cand s-a pus problema de mers "undeva", trebuia sa-mi dau seama dupa privirile lor semi-rusinate, care au cazut in jos ca la comanda, ca au legatura cu asta, dar nu m-am prins.
Astia la care priveam in sus, ca ei stiu ce
inseamna sa fii om si au coloana vertebrala, au cultura, stiu cum se
traieste pe lumea asta, tocmai astia mi-au trantit cea mai clara
invatatura: NU EXISTA OAMENI DE CARACTER!
Chiar inainte de Craciun, sa am la ce
sa ma gandesc cand vine “Mosu”.
Concluzia dupa un an plin este una
singura: nu trebuie sa ai incredere in oameni. Nu exista persoane cu
intentii bune, nu exista oameni adevarati.
De ce sa ocolesti o balta, cand poti
trece fix prin ea, stropind toti oamenii din jur? Oricum te vor
injura! Te vor injura fie ca ocolesti balta, sa nu ii stropesti, fie
ca ii umplii de noroi din cap pana in picioare. Fiindca asta le este
caracterul. Astia sunt romanii.
De ce sa ridici ce a facut catelul? Fie
ca ridici si pui la cos, fie ca lasi unde este, oamenii tot te vor
injura ca ai caine, ca il lasi sa-si faca nevoile.
De ce sa incerci sa faci bine, cand
poti fi nepasator? De ce sa faci bine, cand poti face rau? Oamenii
tot te vor ataca, te vor injura si vor incerca sa te fure – fiindca
astia sunt romanii! Fie ca ne place, fie ca nu!
