In primul trimestru am invatat ca
exista viata dupa ROL, cu ajutorul Oanei, al lui Cristi si Codrut.
Toate bune, pana aici – am trecut de la plans continuu, la scris
continuu. Un schimb bun pentru mine. Tot cu prilejul asta mi-am
relansat asa-numita “viata sociala” - nu prin cluburi cum
obisnuiesc 99% dintre contemporanii mei, ci prin parcuri, concerte si
alte locuri prielnice intalnirilor prietenoase.
Tot scriind eu de zor, am remarcat ca
am nevoie de cateva ajutoare... ei, acum vine partea interesanta!
M-am apucat de recrutat scriitori voluntari, care urmau sa fie
platiti dupa 3 luni de munca.
Ghici ce! Tinerii romani cu pofta de
munca au pretentii de salariu de minim 1.000 euro, concediu platit,
perioada de proba o saptamana, daca se poate, deloc si munca tot
deloc. Pentru niste pustani de 20 de ani care inca nu stiu limbul
roman, desi se declara deja absolventi de Litere, Limbi ori
Jurnalism, pretentii mari monser! Prea mari, prea ca in tara lui
nimanui! Pas!
Asa am invatat ca astia nascuti in
democratie, dupa 89, au impresia ca imediat ce fac ochi le cade un
job bun, o casa si o masina, fara ca ei sa faca nimic pentru ele.
Ce am mai invatat in 2015? Am invatat
ca oamenii care isi permit sa faca mofturi, nu fac mofturi. Ati auzit
de Randy Fenoli? E tipul ala care se ocupa de mirese pe la Kleinfeld.
Cam director de firme, cam foarte bun designer de rochii de mireasa
si cam vedeta internationala. Ei, Randy si-a facut timp sa-mi lase un
comentariu despre un articol pe care l-am scris despre el.
Da, Randy Fenoli!
Ati auzit de Heinz Weixelbraun?
Probabil ca nu, dar cu siguranta il stiti pe Cristian Bock din
Comisarul Rex, rolul care l-a facut cunoscut pe Heinz in toata
Europa. Ei, Heinz si-a facut timp sa imi raspunda la un email prin
care ii aduceam la cunostiinta ca i-am facut o pagina pe Facebook.
Mai mult, Heinz chiar foloseste pagina Heinz Weixelbraun Fans!
Tot in 2015 imi ardea gatul dupa niste
arheologie experimentala, asadar am incercat sa gasesc un locusor
placut unde sa ma apuc sa traiesc ca in evul mediu. Nu ca in
Bucuresti nu traiesc ca in evul mediu – pana la urma lumina se
inchide de cateva ori pe luna, de apa calda nu se pune problema
(decat atunci cand trebuie sa o platesc) iar asfalt am sanse sa vad
doar in filmul Asfalt Tango.
Dar, daca ma manca dorul de duca, m-am
apucat sa caut tabara de arheologie experimentala prin Romania.
Trimit eu mailuri, nema raspuns. De necaz, zic sa incerc prin UK, si
nu oriunde, ci direct la maestrii arheologiei experimentale, Ruth
Goodman si Ronald Hutton. De Ruth nu am dat, fiind plecata din UK,
dar Profesorul Hutton mi-a raspuns si m-a indrumat catre tabere de
arheologie experimentala si arheologie simpla din UK. Dupa discutii
cu reprezentantii respectivelor tabere, m-am inscris la una dintre
ele si eram asteptata sa-mi petrec luna august sapand viata unor
englezi care au trait pe la 1600.
Ce nu am reusit la mine in tara, am
reusit la altii! Si nu oricum, ci in regim de voluntariat, adica eu
veneam in tabara sa muncesc, ei asigurau cazare si o masa pe zi, plus
training, sa fie siguri ca nu le stric artefactele. Transportul si
celelalte mese erau in sarcina mea. Ca un termen de comparatie, in
Romania, daca iti trimiti copiulul intr-o tabara de arheologie,
trebuie sa ii platesti tot, cap-coada.
Invatatura de minte – daca vrei sa
faci ceva, fa-o in alta tara, nu in Romania!
Va continua...
Hello, please email me. I'd like to ask you something about your experience.
RăspundețiȘtergerelarrycranston1000@gmail.com