marți, 20 decembrie 2016

Bataie de joc pe banii clientului: episodul Curierul

“Este o perioada foarte aglomerata si nu mai garantam ca ajunge coletul!”
Stiu ca este decembrie si firmele de curierat au multa treaba, dar chiar sa spui ca nu mai ajung coletele, parca este prea de tot! Mai ales ca prima data cand am avut probleme cu un curier nu era decembrie, nu era perioada aglomerata.

Se intampla acum 5 luni, in toiul verii. Doar ce devenisem client fidel al curierului, de nevoie, in mai. Pana atunci eram foarte multumita de serviciile de la FanCourier, asadar doar la ei faceam comenzi. Toate bune si frumoase, trimit comanda in iulie si astept doua zile, sa ajunga la destinatie. Dar nu ajunge. In colet erau medicamente si bani, indispensabile destinatarului. Sun la FanCourier, aflu ca oamenii “nu au cu ce sa ma ajute”.
Adica eu am platit aceasta firma sa transporte in siguranta un colet, acesta nu a ajuns, dar ei nu au cu ce sa ma ajute! Mai mult, domnisoara “amabila” ma invita sa ma descurc singura, sa verific pe la vecini, poate a ajuns la alt numar coletul. Si imi inchide telefonul.
Sun iar.
Despre confirmare de primire nu se pune problema, cautarile dupa AWB produc un gol simpatic foc, daca judec dupa reactiile altor domnite care chicoteau suav “cautarea nu a returnat nici un rezultat” la intrebarea unde mama naibii este coletul meu.
Noroc ca dupa cateva amenintari una dintre fatuce imi da legatura la un coleg, care reuseste sa afle ca pachetul meu a ajuns la o anume doamna Farcas (NU destinatarul), dar nu imi poate spune de ce.
Sun la destinatia coletului meu, le spun sa o caute pe doamna Farcas. Dupa 3 ore ma suna de la destinatie si imi spune ca mai sus pe strada, cu 8 numere mai sus (!) au localizat coletul meu, la familia Farcas! Din fericire, familia Farcas este o familie de bun simt si nu au desfacut coletul, doar l-au primit cu bucurie.
Dupa asa servicii de calitate de la FanCourier am facut sesizare la OPC, dar cand vine raspunsul mai sa fac infarct: cica FanCourier a livrat coletul a doua zi dupa comanda, la destinatia exacta. Adica atunci cand a venit OPC-ul au facut rost de acte care sa ateste ca si-au facut treaba, chiar daca era o minciuna sfruntata. Evident, la OPC nu m-au crezut cand le-am spus ca nu este adevarat. Mai precis, nu ca nu m-au crezut, dar cat timp FanCourier a prezentat actele, cuvantul meu nu mai conta.

De atunci am tot schimbat curierul, doar-doar gasesc unii care sa-si faca treaba. Si am gasit: Sprint Curier. Dar s-a rupt bula de experiente fericite si cu astia. Vine decembrie.
Pentru cine nu stie, in decembrie ai noroc daca ti se raspunde la telefon la firmele de curierat. Eu n-am avut noroc vreo 5 zile: pur si simplu nu raspundeau la telefon. Ma rog, firmele care servesc persoane fizice, fara contract cu ei, in decembrie, fiindca jumatate dintre firmele de curierat nu mai servesc amarastenii. Deci raman cu 3 optiuni mari si late: Sprint Curier, Fan Courier si Cargus.
Dupa mult chin, reusesc sa pun comanda la Sprint Curier, cu ridicare a doua zi. Dar surprize-surprize, cand vine curierul nu are chef sa scrie AWBul si sa-l lipeasca pe colet, desi toti colegii lui au facut-o in alte luni. Cand intreb cum detecteaza coletul ii sare tandara: are o problema cum am spus “alo” cand m -a sunat, are o problema ca nu a gasit adresa scrisa pe colet, are o problema cu tot ce misca. Ca sa nu mai zic ca mi-a gresit numele, dar cica “nu conteaza”.

Concluziile:
Platim servicii. Cica Romania are cele mai ieftine servicii din Europa si America. Asa o fi, dar aia care spun ca la noi sunt servicii ieftine, oare calculeaza si raportul calitate-pret?
Degeaba platesti doar 20 de lei pe o livrare daca nu mai ajunge la destinatie! Degeaba platesti doar 20 de lei pentru o livrare daca te-ai rugat 3 zile de curier sa iti ridice comanda! Degeaba platesti doar 20 de lei pe o livrare care ajunge cu 3 zile intarziere! Degeaba platesti doar 20 de lei pentru a fi tratat ca un cersetor care il trage de maneca pe curier sa ii dea un ban de paine!

Pentru calitatea serviciilor oferite de curier aia 20 de lei sunt o suma foarte mare! Al naibii de mare!

miercuri, 7 decembrie 2016

Adult, vreau sa invat sa patinez in Bucuresti. Well, NU SE POATE!

Ma uitam cum cad olimpicii pe gheata saptamanile trecute si am zis ca pot si eu sa cad pe gheata la fel de bine aka m-am hotarat sa incerc sa patinez pentru prima data. Evident, m-am apucat sa ma interesez cum intru pe gheata prin patinoarele de mall.

Prima tentativa o dau la Afi Cotroceni, unde au ditai patinoarul, destul de liber in timpul saptamanii. Ca orice om dau un telefon sa ma asigur ca nu apar la patinoar ca floricica. Ei, acum incepe circul!
Nu am patine, deci trebuie sa inchiriez – 11 lei.
Nu stiu sa patinez, deci am nevoie de instructor. Spre stupoarea mea, 30 de minute cu instructorul fac aproape 30 lei!!!
Uau! Asta da tarif, as vrea sa iau si eu 1 leu pe minut, mai ales ca lucrez vreo 10-12 ore pe zi, zilnic. Dupa calculele mele, asta ar insemna vreo 720 lei pe zi, 5040 pe saptamana, 20160 pe luna! Sunt constienta ca patinoarul nu plateste instructorul cu 30 lei pe sedinta, dar totusi!
Cu tot cu intrare, costul unei sedinte de initiere cu instructor ajunge la 52 lei pentru 30 minute! Imens!
Oare nenicii de la patinoarul din Afi stiu ca au un business in Romania? In Romania unde un numar mare de muncitori inca sunt platiti cu 800 lei pe luna???
Dupa socul financiar, imi mai da una tinerelul “amabil” care a binevoit sa raspunda la telefonul de la patinoar: nu stie cand este patinoarul mai liber!
“Adica tu stai acolo, cu arena sub privire, zi de zi or in ture, whatever, dar nu ai habar cand vin in medie mai multi oameni sa patineze?” il intreb.
“Da.” imi raspunde el.
Sunt curioasa de ce o fi secret cand se umple patinoarul de plozi scapati din inchisorile numite scoala. Le aduce un profit faptul ca vin si refuz sa intru pe gheata fiindca este prea aglomerat, iar ca urmare ei pierd un client platitor de minim 18 lei?

Dupa ce m-am lamurit ca Afi nu merita osteneala, incerc la Liberty, un alt patinoar de mall.
Dau un telefon sa vedem cu ce ma pot uimi – din pacate nu am fost dezamagita. La patinoarul din Liberty se ofera servicii doar pentru copii. Daca vreau sa se uite la mine un instructor, pot sa negociez la negru o ora, face to face, ori sa imi aduc eu singura pe cineva. Al lor star al patinajului lucreaza doar cu minori. Din nefericire pentru mine, sunt trecuta binisor de 17 ani. Cu alte cuvinte, nu am ce cauta la ei, iar tinerelul de la telefon nu se sfieste sa imi spuna asta fara menajamente ori urma de client service.

Daca tot nu am gasit unde sa patinez la caldurica, incerc si la patinoarul din Drumul Taberei, poate poate acolo sunt conditii mai prietenoase. Se pare ca oamenii de acolo nu stiu sa foloseasca inca telefonul, ca nu raspunde nimeni.

In concluzie, daca esti adult si vrei sa incepi sa patinezi in Bucuresti, in Romania anului 2016, aproape 2017, iti pui pofta-n cui!
Nu exista servicii decente, la un pret decent, daca vrei sa patinezi. Ai doua variante: ori lasi o caruta de bani pe la un patinoar doar ca sa apuci sa incalti patinele si sa cazi prima oara in 30 de minute, ori te aventurezi de unul singur si te increzi in pokemonul suprem sa nu iti rupi gatul.

Ca de obicei, in teorie, exista numeroase posibilitati, dar in practica NU SE POATE!