Adevărul despre traficul din online sau Cum face audiență cel mai drept dintre daci

Petrecând ultimele zile la biroul pe care speram să îl populez timp de mulți ani îmi trec prin minte diversele motive pentru care sunt forțață să-mi dau demisia în favoarea lui șefă-miu.

Dar despre omul care mi-a distrus viața și cariera fără să clipească voi scrie pe larg în altă postare.
Revenind la audiența noastră cea de toate zilele, cel mai mare portal de știri din țară a scăzut drastic în topurile de audiență de o lună și ceva încoace, iar ca urmare, bossi s-au sesizat (tardiv) și s-au panicat, trecând apoi la atac.
Atac care a constat în reformularea motto-ului după care se ghida toată coșmelia Facem audiență fără a promova nulitățile

Toate bune și frumoase până aici, doar că motto-ul s-a păstrat pe dinafara gardului, dar știrile dinăuntru au fost grabnic populate cu Gabor, sânii lui Vancea, blugii fără material doar cu tampon și alte minunății de gen, sugative de clickuri și likeuri, care au provocat o erecție instantă agregatului care ține clickurile. Și un haos general pe pagină care a fost strangulată de comentariile negative și înjurăturile fanilor care se obișnuiseră cu o calitate superioară.
Frumos, nimic de zis!

Dar unde este acea verticalitate promovată intens de către dl. director Andrei? Unde este acea decență fără de care nu poate trăi dl. director Andrei? Unde este calitatea cerută de dl. Mihai? Unde sunt toate acele piedici morale care stăteau în fața obținerii primului loc în SATI?

Să fie oare un singur răspuns la toate întrebările de mai sus și anume goana după audiență (a se citi bani)?
Cumva dl. director a constatat pe propria piele că trebuie să faci un compromis atunci când vrei să fii premiant cu coroniță în topuri? Ei, păi putea să mă întrebe pe mine. fidelul lui angajat, cum stă treaba cu diferența dintre audiență și calitate.
Sau... poate că nu este atât de bun pe cât se crede. Da, șefă-miu, MARELE SPECIALIST în Social Media, Andrei nu este atât de bun în ceea ce face! Nu este atât de bun cât să poată face audiență fără cururi goale (buci, în termenii lui filozofici), sâni și vedetele de carton ale altor trusturi media.

Înspăimântător gând pentru cineva care a crezut enorm în capacitățile lui, în profesionalismul lui și în vastitatea cunoștiințelor acestui om.
Și mai urât este sentimentul copleșitor care pune stăpânire pe mine atunci când realizez lașitatea lui Andrei. Este un LAȘ! Preferă să scape de singurul om care a încercat și a reușit în proporție de 1% să-i înțeleagă mintea întortocheată cu veleități de geniu neînțeles, în loc să îl catalogheze imediat ca fiind un nebun al cărui loc este la Spitalul 9. Preferă să de-a cu șutul în omul care l-a protejat de micile scandaluri cotidiene pentru a-l lăsa să-și facă magia și să se ocupe de lucruri mai faine, mai mărețe.
Preferă să mă concedieze fără remușcări decât să recunaoscă că mi-a impus niște reguli care nu i-ar fi permis nimănui să facă audiență, niște reguli absurde care au condus la căderea mea și a paginilor.

Am protejat și cocoloșit atâta vreme un LAȘ, mai puțin deștept decât credeam eu, care mă aruncă ca pe o cârpă!

Cruda realitate...

cu dragoste si toate cele, lui ULI

Plata face diferenta

Care este diferenta fundamentala dintre romani si straini? Conceptia, stilul de viata ori...ce anume?

Zic eu dupa cateva luni bune de promovare ca plata face diferenta intre romani si restul lumii. Sa zic si cum am ajuns la concluzia asta.

Incerc de doi ani sa vand un apartament. Este mare, spatios, modern si are tot ce ai vrea sa aiba un apartament, dar are si un pret. Cu 10.000 de euro sub valoarea reala a apartamentului.

Multi au fost cei veniti sa vada, insa toti au avut aceeasi problema: “Scump! Dincolo, la confort 2 era mai ieftin!”

Si unde pui ca indivizii erau si oripilati de reactia mea: pai de ce vii tu sa vezi un apartament de 60 mii de euro, cand tu vrei sa iti petreci urmatorii 40 de ani din viata traind intr-un apartament de 30 mii, confort 2, fara imbunatatiri si cu vreo 30 de metri patrati mai mic? O fi vina mea ca iti cer seriozitate? Nu prea cred. O fi vina mea ca incurci lumea cu turism imobiliar si vrei sa accept negocierea unui pret de la 60 de mii la 30 de mii? N-as spune.

Pe urma mai vine unul ca el vrea apartmentul fara imbunatatiri si nu vrea sa plateasca pentru ele. Dar il vrea neaparat pe al meu, care are toate imbunatatirile posibile. Si se supara ca nu il las la pret de apartament vechi, de 45 de mii. Si tot eu sunt aia care e “scroafa”, inchei citatul.

Si daca tot a venit vorba, termenul “negociabil” este abstract pentru romani. Daca pui pret fix, nu e bine ca vrea romanu sa necocieze. Daca pui pret de unde poti negocia ori este prea mare, ori se asteapta sa scazi cel putin 60% din valoarea bunului respectiv. In cazul apartamentului, negociabil inseamna discutarea a 1.000 in minus, dar romanu tot badaran: vrea sa scazi cate 10-20 de mii! Te mai si injura la sfarsit, ca nu vrei sa lasi la pret.

Nu trecu mult de la faza cu apartamentul, ca m-a pus cineva sa-i inchiriez o locuinta. Omul a pus un pret din care sa aiba ce negocia, desi apartamentul este in stare impecabila. Si vine romanu': domne, e prea scump! Lasa 70% din pret si vin la tine. Ai nu ma-nebuni! Vii la mine moca, ca ce mama lui de proprietar, ala inchiriaza de placere si dupa ce te *a*i tu in casa lui, de face smotru o saptamana dupa tine, mai ramane si cu datorii. Si tot e scump!

Alta, vrea doar doua camere din trei, dar nu accepta sa mai bagi pe cineva peste ea. Cucoana, ori iei apartamentul asa cum e, ori pui mana si iti cauti apartament de doua camere; nu te astepta sa iti las eu 3 camere la pret de doua, ca asa vrei tu!

In schimb, strainii se asteapta sa platesti pentru orice!!! Vrei sa adopti un catel? Bun, plateste taxa de adoptie! Vrei sa cumperi catel? Plateste taxa de pedigree, cainele plus taxa ca detii animal! Si am venit eu ca romanu, care vroia sa adopte caine gratis. Normal ca m-au linsat aia, cand au auzit ca ma astept sa adopt fara bani.

Si la mine in tara, conationalii vor sa ia gratis apartamente, sa stea in chirie de doi lei, dar in conditii europene – atunci isi amintesc ca suntem in sec 21, in UE! Ferit-a domnul sa bagi romanul in casa cu mobila veche, ca il insulti! - si in general sa primeasca totul gratis, pe tava, fara sa faca nimic.

Da, plata face diferenta intre romani si straini!

Adevarul despre eJobs

Lucrez in regim freelancing de aproape doi ani. Uneori am bani sa fac echitatie de doua ori pe saptamana, alteori nu am nici bani sa cumpar paine. Dar zilnic aplic la cel putin 5-6 joburi pe colosul eJobs.

Rezultatul este acelasi in proportie de 80%: aplicatia nu este citita, iar jobul expira la aproximativ o zi dupa ce am aplicat. Ghinion, mi-am zis.

Pana cand am incercat sa recrutez – atentie! - voluntari prin intermediul eJobs, pentru compania din India cu care colaborez de un an.

Ca orice ins neavizat, citesc putin prin FAQ si apoi ma pun sa completez formularul pentru inregistrarea companiei. Toate bune, contul se activeaza, postez jobul, imi aplica o multime de oameni si zic ca ma uit peste Cvuri a doua zi.

A doua zi, soc si groaza! Cvurile au ID in loc de nume si date de contact. Hopa.... ceva nu e ok, asadar dau un mail pe eJobs.

Raspunsul vine dupa o zi de framantari si nu este deloc imbucurator:

“In vederea activarii contului dvs eJobs avem rugamintea sa ne trimiteti o copie a certificatului de inregistrare de la Registrul Comertului precum si o imputernicire semnata si stampilata din care sa reiasa ca puteti recruta personal pentru compania inregistrata pe site-ul eJobs “

De unde pana unde?

Nu spunea nimic despre asemenea acte...

No, hop pe telefon sa vad care e problema. Si acum vine partea interesanta care m-a facut sa trag o fuga la sala si sa descarc nervii pe sacul de box pana nu mai aveam articulatii la pumni.

E mai interesant sa relatez discutia tip dialog, asadar, enjoy:

• Buna ziua, etc
• eJobs, buna ziua.
• Am facut un cont de companie zilele trecute si acum il vad blocat si mi se cer anumite documente. Ce s-a intamplat?
• Asta e procedura.
• Care procedura? Nu scria nimic despre copie dupa certificatul de inregistrare pe website.
• Scrie in emailul trimis si asta este procedura.
• Dna, inainte sa imi fac contul nu am fost instiintata ca am nevoie de copie dupa certificatul de inregistrare.
• Pai nu, ca nu este nevoie.
• ????
• Dar asa este procedura.
• Haideti sa o luam altfel, ca nu ne intelegem: de ce a fost blocat contul?
• Asta e procedura.
• (deja plesneam de nervi!!!) Unde scrie asa ceva pe siteul eJobs?
• Nu scrie.
• Dna, mai intreb o data: de ce a fost blocat contul? Tipa nu ma mai rabda si inchide telefonul. Nice! Asa da client service, n-am cuvinte! Sun iar!

Dupa aceasi discutie cu alta insa, este chemata “sefa” care imi repeta aceasi poezie fara sens, pana ii scapa porumbelul :”Nu am putut verifica informatiile”. Ei, acum ajungem la ceva...

Dupa inca 20 minute de intrebari care ince cu “de ce” din partea mea si raspunsul obsesiv “Asta e procedura”, aflu ca nu a fost gasit codul CIF pe siteul de la Registrul Comertului.

O informez pe doamna ca nu aveau cum sa gaseasca firma localizata in India la Registrul Comertului din Romania, chestie care se dovedeste peste puterea ei de intelegere si convorbirea se incheie 1-0 pentru ea: trebuie sa le trimit actele respective.

Ok...trimitem actele. Din fericire directorul indian este baiat de treaba si accepta sa trimita actele pe mailul de la eJobs. Acte trimise, confirmare la telefon ca actele au fost trimise, cica se activeaza contul.

Dupa doua zile se activeaza contul, dar jobul postat a fost sters, deci trebuie pus din nou. Imi aplica oamenii, pe unii ii selectez pentru mai departe si a doua zi – soc si groaza! - contul iar e blocat!

Telefon la eJobs, din nou. Se repeta prima discutie, zic ca am trimis actele, o cheama pe “sefa”.

De data asta “sefa” are alta problema:

“Ati trimis, dar actele au fost trimise de catre alta persoana, nu de dvs.”

Sa mori tu! Fata!

Ii explic frumos ca Redactorul sef nu umbla cu certificatului de inregistrare de la Registrul Comertului al unei firme, dat fiind caracterul confidential al acestuia, rezulta ca a primit email de la directorul firmei.

Dupa cateva bajbaieli, “sefa” accepta sa deblocheze contul. Finally!

Dar dejeaba, ca dupa doua ore se rezgandeste eJobs si iar am contul blocat. Telefon, din nou. Cer direct cu “sefa”, care are alt raspuns: “Nu avem ce face cu un email, trebuie trimis fax cu actele”.

Pfuaiiii! Cum sa il pun eu acum pe nenea director din India sa trimita fax? Deja am dubii cu privire la site, dar hai ca o fac si pe asta. Baietul, directorul, inghite si gogoasa asta, dar se pare ca de data asta cere si el un certificat de prelucrare a datelor si un certificat de inregistrare de la eJobs.

Eu inca nu stiam asa ca telefonul de la “sefa” eJobs ma ia un pic pe nepregatite. Tipa e super-furioasa ca I se cer asemenea documente oficiale si “strict confidentiale” si ca rezultat ea ne inchide contul si gata. A mentionat ceva si despre “cum sa dau eu documente unui neica-nimeni din India, care poate nici nu exista”.

Cu nervii intinsi la maxim, iau o decizie controversata, dar care se dovedeste foarte utila, in final. Ma dau drept directorul si incerc sa fac un cont pe eJobs, asistata de un operator de-al lor, fiindca deja miroseam ceva imputit la astia de la eJobs. (la o cautare temeinica am gasit si eu datele companiei din India, din fericire. Ma rog, m-a ajutat un prieten care a terminat Politehnica, dar...) Sun si prima intrebare este ce scriu la CIF, firma fiind in India. Raspunsul vine clar “Codul CIF”. Ok...exista Registration Number si CIN la firmele straine; care dintre astea e codul CIF o intreb. “VAT” imi raspunde. Pe vremea mea, maica, VAT era TVA in limba engleza, dar poate s-or fi schimbat treburile si scriu la CIF valoarea de VAT. Evident, imi da eroare. Ii comunic tipei, ea zice sa le incerc si pe “ale de le-ati spus inainte”. Le incerc, merge cu Registration Number. O intreb de vreo zece ori daca este sigura ca este bine, ea e sigura, fac contul si iar pun anuntul si incep recrutarea. Si eJobs iar imi blocheaza contul.

De data asta au dat de naiba astia de la eJobs! Sun si cer cu “sefa”, imi zic oful si ea imi susura aceleasi cuvinte ”Asta e procedura”. Dupa un schimb de replici demne de doi taximetristi din intersectia de la Razoare “sefa” rabufneste si scapa “Nu ati vorbit cu operator de la noi”.Eu insist ca am vorbit. Iar insulte, iar nu si nu, pana cand se enerveaza de tot si scapa perla neagra:

“Noi nu avem cum sa verificam firmele din strainatate!”

Concluzia:

In urma unei saptamani obositoare, am realizat de ce nu reusesc si pace sa imi gasesc un job prin eJobs: astia blocheaza conturi dupa bunul plac si ii doare in partile bombate de candidati! Singura modalitate de a debloca un cont este plata a minim 1.000 ron, care te absolva de orice responsabilitati (asta am aflat de la o alta operatoare mai tontuta si mai sincera).

Plus ca mai au o “problema”: firma care trebuie trecuta la “datele firmei” trebuie sa fie exact aceeasi cu cea din “username”.

Cu alte cuvinte, daca vreau sa fac recrutare pentru holdingul X, firma Y, trebuie sa trec doar datele holdingului, ci nu ale firmei pentru care angajez.

Iar acum ma intreb cat a platit Ringier ca sa aiba anunturi la care firma recrutoare era Elle sau Unica.ro, cum am intalnit de atatea ori pe eJobs?

Aceasi operatoare sincera mi-a spus ca dupa inregistrarea unei firme un operator cauta CIF pe internet si daca nu il gaseste sau nu gaseste exact denumirea “Gigel.SRL”, bifeaza datele ca fiind incorecte si blocheaza contul. Ca om care s-a ingajat via eJobs la compania “Zed Digital” doar ca sa afle ca de fapt lucra pentru Yazbill Ltd, companie care se ocupa de fostul Seeme, actual LoveTrap, site de videochat, treaba cu verificarile mi se pare doar o insiruire de cuvinte care sa sune bine.

O alta problema care mi-a sarit flagrat in ochi este “regulamentul” privitor la firmele de videochat: nu au voie sa posteze anunturi pe eJobs. Cica... Si e plin siteul de ele. Cum se poate? Contra cost, desigur: intre 1.000 si 3.000 ron contul si anunturile postate si gata dispar obstacolele.

Iar ultima si cea mai grava problema, dupa mintea mea, este faptul ca eJobs nu le ofera candidatilor un raspuns atunci cand blocheaza un cont de companie. Tu aplici si apoi te miri de ce nu raspunde angajatorul. Eventual ii tragi cateva insulte pe social media, cum am patit eu, fiindca unul dintre conturi, desi blocat, are anuntul vizibil. Si va fi vizibil inca 28 de zile, deci am de indurat multe injurii de la oameni nevinovati care nu au habar de afacerile absolut ne-transparente (ca sa nu zic altfel) ale eJobs.

Care este adevarul despre eJobs?

Sunt un site care urmareste sa faca cat mai multi bani, pe orice cai, mai ales pe cele necurate, promovandu-se drept cel mai mare, mai sigur si mai serios site de recrutare din online-ul romanesc. Si ca un ultim comentariu, datele candidatilor nu sunt protejate, ci vandute catre terti, tot pentru bani (informatie aflata din diverse surse reliable).

In plus, la o cautare simpla pe internet se pot vedea datele de contact ale persoanelor care au CV pe eJobs. Si da, chiar daca ai CV privat! Si chiar daca persoana care cauta nu este un as al informaticii!

Ca tot veni vorba, daca te tenteaza sa platesti pentru un CV personalizat, NU O FACE! Cvurile personalizate apar ca o simpla afirmatie in contul companiiilor: “X are CV privat. Plateste ca sa il vezi”. Scurt si la obiect.

Si inca un pont: firmele vad aplicatiile recente, deci daca incerci sa iti castigi traiul ca vanzator pana iti apare in cale postul de biochimist pentru care ai invatat zeci de ani, poti sa iti faci deja dosarul de somaj – toti angajatorii vor vedea ce ai de gand si se vor gandi ca azi vii, maine pleci.