Petrecând ultimele zile la biroul pe care speram să îl populez timp
de mulți ani îmi trec prin minte diversele motive pentru care sunt
forțață să-mi dau demisia în favoarea lui șefă-miu.
Dar despre omul care mi-a distrus viața și cariera fără să clipească voi scrie pe larg în altă postare.
Revenind
la audiența noastră cea de toate zilele, cel mai mare portal de știri
din țară a scăzut drastic în topurile de audiență de o lună și ceva
încoace, iar ca urmare, bossi s-au sesizat (tardiv) și s-au panicat,
trecând apoi la atac.
Atac care a constat în reformularea motto-ului după care se ghida toată coșmelia Facem audiență fără a promova nulitățile
Toate
bune și frumoase până aici, doar că motto-ul s-a păstrat pe dinafara
gardului, dar știrile dinăuntru au fost grabnic populate cu Gabor, sânii
lui Vancea, blugii fără material doar cu tampon și alte minunății de
gen, sugative de clickuri și likeuri, care au provocat o erecție
instantă agregatului care ține clickurile. Și un haos general pe pagină
care a fost strangulată de comentariile negative și înjurăturile fanilor
care se obișnuiseră cu o calitate superioară.
Frumos, nimic de zis!
Dar
unde este acea verticalitate promovată intens de către dl. director
Andrei? Unde este acea decență fără de care nu poate trăi dl. director
Andrei? Unde este calitatea cerută de dl. Mihai? Unde sunt toate acele
piedici morale care stăteau în fața obținerii primului loc în SATI?
Să fie oare un singur răspuns la toate întrebările de mai sus și anume goana după audiență (a se citi bani)?
Cumva
dl. director a constatat pe propria piele că trebuie să faci un
compromis atunci când vrei să fii premiant cu coroniță în topuri? Ei,
păi putea să mă întrebe pe mine. fidelul lui angajat, cum stă treaba cu
diferența dintre audiență și calitate.
Sau... poate că nu este
atât de bun pe cât se crede. Da, șefă-miu, MARELE SPECIALIST în Social
Media, Andrei nu este atât de bun în ceea ce face! Nu este atât de bun
cât să poată face audiență fără cururi goale (buci, în termenii lui
filozofici), sâni și vedetele de carton ale altor trusturi media.
Înspăimântător
gând pentru cineva care a crezut enorm în capacitățile lui, în
profesionalismul lui și în vastitatea cunoștiințelor acestui om.
Și
mai urât este sentimentul copleșitor care pune stăpânire pe mine atunci
când realizez lașitatea lui Andrei. Este un LAȘ! Preferă să scape de
singurul om care a încercat și a reușit în proporție de 1% să-i
înțeleagă mintea întortocheată cu veleități de geniu neînțeles, în loc
să îl catalogheze imediat ca fiind un nebun al cărui loc este la
Spitalul 9. Preferă să de-a cu șutul în omul care l-a protejat de micile
scandaluri cotidiene pentru a-l lăsa să-și facă magia și să se ocupe de
lucruri mai faine, mai mărețe.
Preferă să mă concedieze fără
remușcări decât să recunaoscă că mi-a impus niște reguli care nu i-ar fi
permis nimănui să facă audiență, niște reguli absurde care au condus la
căderea mea și a paginilor.
Am protejat și cocoloșit atâta vreme un LAȘ, mai puțin deștept decât credeam eu, care mă aruncă ca pe o cârpă!
Cruda realitate...
cu dragoste si toate cele, lui ULI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu