Am gasit in parcare o punguta. Nu, nu
era punguta cu doi bani, era punguta cu doi cacati, scuzati
franchetea. De catel.
Punguta respectiva a dus la decizia
obiectiva: nu mai strang dupa cainele meu!
Si acum, sa ma explic, ca stiu ca multi
sar deja cu gura pe mine, dar aveti rabdare.
Acum aproape doi ani cand a aparut
catelusa mea in peisajul residential mi-am cumparat si pungute pentru
cacati, scuzati franchetea. Fiindca suntem in UE, capitala europeana.
Civilizata, zicese (sau zice-se, nu stiu cum se scrie), ca doar
d-asta imi vin toate facturile in euro. Chit ca eu primesc banii in
amarati de roni, dar, na! Capitala europeana, trebe pungute la catel.
In primele luni de plimbari cand aveam
“recolta” foloseam punguta. Doar ca am constat lipsa acuta de
cosuri de gunoi in urbe. Iar alea care exista sunt ori arhipline ori
sparte-n posterior. Si uite asa imi duceam pungutele acasa...
Pana cand m-am murdarit, fiind in parc.
Ia apa de unde nu-i!
Capitala europeana, UE, civilizatie,
stai murdara de cacati, scuzati franchetea.
Mai trec zilele si intr-o seara, cand
ma chinuiam sa “recoltez” am colectat niste injuraturi d-alea ca
la tara – prea ca la tara! - de la doi mosuleti care n-au avut ce
face. O fi razbunarea arma prostului, dar proasta de fata s-a simtit
al naibii de bine cand punguta mea plina a aterizat pe pantofii
mosului cu gura bogata. La propriu, nu glumesc!
In alta seara, cand se intampla sa fiu
super ametita dupa 12 ore de munca se gaseste o tipa sa ma prinda de
mana sa me traga in jos in plin proces de “recoltare”. Basca
insultele fara numar!
Uite-asa se umple usor, usor paharul...
Pai eu imi plimb cainele si pe mine pe
langa ghene de bloc infecte, pe strazi pline de cacati, scuzati
franchetea, adun dupa al meu si primesc injuraturi? Plus cate-un
tampit care se gaseste sa puna mana pe mine sa ma traga intr-o parte
sau alta!
In acelasi timp, in parcarea mea nu pot
sa merg de cacati, scuzati franchetea si pungute, basca meniul
vecinului de la ap 19 si prezervativele aluia de se *ute de doua ori
in fiecare noapte, dar nush inca care este (da, este intentionat)!
In acelasi timp, cand ies cu verisorii
mei in parc - fara caine, ca doar barosanii si puradeii de beizadele
au voie cu caini in parc – trebue sa fiu cu ochii in paispe dupa
pampersi folositi, cacati, scuzati franchetea, de puradei de orice
varsta care folosesc parcul pe post de toaleta plus mucurile de
tigari si sticle sparte de la vagabonzii cu doua labe!
Ei, asa nu se mai poate! De acum incolo
nu mai exista pungute la mine in “trusou” si ferit-a sfantul sa
se mai gaseasca vreo babaciune sa mai scoata un sunet ca pana nu imi
face parcarea luna nu imi scapa! Ca viata e greu, dupa cum spune
Daniel Petrescu!
Deci, da, de acum nu mai adun dupa
catelul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu